»
mimisor: Pe bunicii dinspre tata prea putin ii stiu. Eram prea mic atunci cand au trecut in vesnicie . In schimb am avut fericirea sa ma bucur de afectiunea bunicilor dinspre mama. Si cum ei erau intr-o localitate din moldova am petrecut mult timp acolo. Tin minte multe prostii pe care le-am facut pe la bunici si pentru care daca le-as fi facut acasa as fi luat-o pe cocoasa . Parca si acum simt mirosul de paine calda facuta in casa de bunica. Sau de ciresele pe care bunicul le lua peste gard de la vecinul lor . Sau prima sabie din viata mea pe cand aveam vreo 4 ani. O bucata de lemn cioplita de bunicul . Primul arc facut de un var mai mare cu care ma bateam zilnic . Sau primul furt de struguri din via unuia de acolo din sat. Si cate alte minuni nu-mi vin acum in minte. »
irninis: Casa bunicilor.....Amintire~Zambet sufletului meu. Loc de basm si de fermecatoare povesti.
Buna, un fuior dalb de femeie frumoasa in tot si toate ale sale.
Iar bunul, cel mai strasnic barbat: harnic, sugubat, buun povestitor si atat de frumos calator peste timp.
»
irninis: Batatura lor, parea cetate pentru mine. Casa mare..., vesnic parfumata de levantica strecurata prin scoarte, covelturi, perne, paretare, stergare. Toate, atat de maiastru tesute de ea, minunea de buna! »
irninis: O priveam ades cum tese. Era un spectacol pentru mine sa vad cum din mainile-i fermecate, ieseau randuri, randuri maiestrit lucrate. Cum nici-un fir nu se-ncurca. Cum tot, ca-ntr-un rit arhaic se desfasura sub ochisorii mei incantati. Vraja imi parea, munca sa. »
irninis: El, printul de basm al copilariei mele, Bunul, stia incredibil a ne transporta pe noi nepoteii, in lumea minunata a basmelor cu feti-frumosi si Ilene Cosanzene, cu zmei, balauri, cu imparati si mestesugari fauri!